Mereu am obsesii la ora 12 noaptea. Acum imi amintisem ca gasisem cand eram mica niste versuri care imi placusera atat de mult, incat ajunsesem sa le scriu pe banci in scoala generala. Timp de 10 minute m-am chinuit sa-mi amintesc autorul : Vasile Voiculescu. Si timp de o ora si ceva, m-am uitat aproape prin toate poeziile… sonete. Si are multe…
“Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.” (Sonet CLXXXIII)
Si am gasit. Aleluia!
Si intamplator am mai gasit si altele care mi-au atras atentia:
Nu te impart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.”
“Si umbra in tot locul de tine-alaturi sunt,
Caci umbra e ecoul luminii pe pamant. ” (Sonet CXCV)
Deci… prea tare.
Ce vreti, asta e…toate-s cu iubire.
