Chiar e incredibil cat de frumoasa ti se pare muzica dupa cateva saptamani in care ai trait cam solitar, fara tv si fara internet atat de bun incat sa se incarce 2 melodii la rand pe youtube. Iti vine sa dansezi, sa dai petrecere, sa dai totul la maxim… eh, trist 
)
Ma gandeam azi… e asa frumos sa mergi cu tramvaiul, pur si simplu e o perioada in care nu trebuie sa te ingrijoreze nimic. Daca te grabesti undeva, nu e ca si cum l-ai putea impinge, poti sa vezi oameni noi, sa le studiezi toate miscarile, poti intalni vechi prieteni, noi prieteni, poti vedea obiecte pe care le vrei si poate le vei si avea, si altele pe care nu le vei avea niciodata, si mai ales poti observa totul dintr-o perspectiva noua. Nu stiu daca vi s-a intamplat sa va uitati pe geam si sa vedeti reflexia persoanei care sta langa voi, peste fundalul orasului care fuge. Si stai si te gandesti… cam asa e viata. Stai, gandesti, privesti, vezi oameni, cunosti oameni, si toate in jurul tau fug, trec rapid, cu o unica destinatie. Da, stiu, profund, dar cam asa e.
Si apoi dupa ce cobori, totul se reia. Trebuie sa alergi la tren, trebuie sa te duci sa-ti cumperi mancare, trebuie sa-ti cauti un servici, te cam loveste viata.
Da.. eh.
P.S. Nu, nu m-am angajat la Hotel Racova.
