Unknown things

Chiar e incredibil cat de frumoasa ti se pare muzica dupa cateva saptamani in care ai trait cam solitar, fara tv si fara internet atat de bun incat sa se incarce 2 melodii la rand pe youtube. Iti vine sa dansezi, sa dai petrecere, sa dai totul la maxim… eh, trist )

Ma gandeam azi… e asa frumos sa mergi cu tramvaiul, pur si simplu e o perioada in care nu trebuie sa te ingrijoreze nimic. Daca te grabesti undeva, nu e ca si cum l-ai putea impinge, poti sa vezi oameni noi, sa le studiezi toate miscarile, poti intalni vechi prieteni, noi prieteni, poti vedea obiecte pe care le vrei si poate le vei si avea, si altele pe care nu le vei avea niciodata, si mai ales poti observa totul dintr-o perspectiva noua. Nu stiu daca vi s-a intamplat sa va uitati pe geam si sa vedeti reflexia persoanei care sta langa voi, peste fundalul orasului care fuge. Si stai si te gandesti… cam asa e viata. Stai, gandesti, privesti, vezi oameni, cunosti oameni, si toate in jurul tau fug, trec rapid, cu o unica destinatie. Da, stiu, profund, dar cam asa e.

Si apoi dupa ce cobori, totul se reia. Trebuie sa alergi la tren, trebuie sa te duci sa-ti cumperi mancare, trebuie sa-ti cauti un servici, te cam loveste viata.

Da.. eh.

 

P.S. Nu, nu m-am angajat la Hotel Racova.

Concert

Am fost aseară la concert Direcţia 5. Din păcate, sincer, chiar din păcate, am ajuns puţin mai devreme. Cine îşi etala talentele la ora aia? Andreea Bălan, împreună cu un aşa zis Petrişor. Mă jur că din 5 în 5 minute spuneau: dar, să o aplaudăm pe Andreea, pentru că este foarte talentată; dar să îl aplaudăm pe Petrişor, pentru că este foarte talentat. Şi laudele continuau: să ştiţi că nu cred că este duo mai talentat ca noi, şi care să fi muncit mai mult ca noi pentru “Dansez pentru tine”.

În principiu, atât se auzea: Noi suntem cei mai buni, cei mai talentaţi, nu a mai vazut planeta asta talent ca al nostru, pentru că noi am luat locul 1 la “Dansez pentru tine” şi locul 2 în Mexic, i-am dat pe spate.Aşa că aplaudaţi-ne, pentru că noi suntem “plini de arfe şi talent”.Şi cine credeţi că era publicul ţintă? o şatră de ţigani de prin mijlocul mulţimii, singurii care chiuiau, urlau aplaudau la tot ce spunea domnişoara.

Şi hai, treacă de la mine că se consideră zeiţă pe Pământ, chiar dacă e o fufă proastă de plastic, dar chiar credea că dacă vine în Iaşi relaţionează cu publicul prefăcându-se că vorbeşte moldoveneşte??? Adică pe bune?? Chiar crezi că te admir mai tare când spui: Îi ghini uăi, îi ghini? Ceva de genul… voi, muritorilor de rând, voi nu înţelegeţi decât accentul vostru, mă voi coborî eu la nivelul vostru, că poate vă daţi seama că sunt super extra mega talentată…că dacă vorbesc literar nu înţelegeţi. Idioata.

Şi mai şi spunea…vai, eu nu aş vrea să cobor de pe scenă, în general show-urile noastre sunt mai lungi… bine că au scos-o de acolo, că înnebuneam. Şi când a venit Direcţia 5 a fost absolut superb. Ei sunt artiştii adevăraţi. De când mă ştiu eu, de când eram mică şi mă duceam la Zilele Vasluiului şi rămâneam noaptea prin parcuri, m-am distrat extraordinar la concertele lor.

Ei sunt cei care întreţin atmosfera, ei într-adevăr îşi iubesc fanii.A rămas şi solistul, Cristi Enache, şi a făcut poze cu o grămadă de fane, tot erau 50 de fete pe-acolo, inclusiv eu . Au fost… extraordinari. Şi pentru asta le mulţumesc!

Nu înţeleg în schimb oamenii care vin la concerte doar ca să asculte, fără să bată şi ei un ritm, fără să se distreze. Oameni, dacă vreţi să ascultaţi muzica în linişte, puteţi să o faceţi şi acasă, nu trebuie să îngroşaţi rândurile la un concert degeaba. Cei din trupă consideră că nu vă place cum cântă, din moment ce nu schiţaţi niciun gest. Chiar a fost penibil ieri când solistul a spus încet către o fană “Te rog frumos cântă şi tu”, fană, vorba vine, care stătea în primul rând. Şi noi, care ne-am distrus vocile urlând şi cântând, eram abia în rândul 2, 3.

Miez de noapte

Mereu am obsesii la ora 12 noaptea. Acum imi amintisem ca gasisem cand eram mica niste versuri care imi placusera atat de mult, incat ajunsesem sa le scriu pe banci in scoala generala. Timp de 10 minute m-am chinuit sa-mi amintesc autorul : Vasile Voiculescu. Si timp de o ora si ceva, m-am uitat aproape prin toate poeziile… sonete. Si are multe…

“Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.” (Sonet CLXXXIII)

Si am gasit. Aleluia!

Si intamplator am mai gasit si altele care mi-au atras atentia:

“Caci te iubesc cu ura, intreg, si numai eu;
Nu te impart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.”

“Si umbra in tot locul de tine-alaturi sunt,
Caci umbra e ecoul luminii pe pamant. ” (Sonet CXCV)

Deci… prea tare.

Ce vreti, asta e…toate-s cu iubire.

Coafuri şi machiaje

Pentru toate fetele care au acum banchet, sau pur şi simplu vor să vadă cum le-ar sta cu o anumită coafură, sau un anumit machiaj, vă recomand să intraţi pe site-ul http://www.taaz.com . Este super fain. Tot ce trebuie să faci este să dai Sign Up, bifezi nişte căsuţe, şi apoi imediat poţi alege o poză cu tine. În poză trebuie să ai părul prins la spate şi eventual să nu fii machiată. După ce setezi anumite caracteristici ale feţei, poţi alege dintr-o gamă largă de coafuri, rujuri, farduri, etc.

Nu vreau neapărat să fac reclama la site, doar că e util pentru persoanele care vor să-şi schimbe look-ul.

Atât de amuzant :D

Stiu ca e vechi…dar e foarte amuzant, pentru ca inca se aplica )

Un an din viaţa unui student:

La inceputul fiecarui semestru:

Dupa prima saptamana:

Dupa a doua saptamana:

Inainte de partiale:

In timpul partialelor:

Dupa partiale:

Inainte de inceperea sesiunii:

Cand afli programarea examenelor:

7 zile inaintea examenului final:

6 zile inaintea examenului final:

5 zile inaintea examenului final:

4 zile inaintea examenului final:

3 zile inaintea examenului final:

2 zile inaintea examenului final:

1 zi inaintea examenului final:

Noaptea dinaintea examenului final:

1 ora inaintea examenului final:

In timpul examenului final:

Dupa ce ai iesit din sala de examen:

Dupa examen, in vacanta:

Asta e viata de student!

Ce-ar fi

Ce-ar fi daca am fi pur si simplu niste entitati? Niste lumini fara varsta? Sa fim asa, niste mingiute de lumina, numai sa ne pastram sexul, si sa nu imbatranim niciodata. Sa fim exact ceea ce suntem acum, doar ca fara fizic, doar caracterul. Multe caractere care zboara… ca vorba aia, daca tot e sa fii o minge de lumina, doar nu ai sa mergi.

Singura problema e ca nu as mai putea conduce o masina… da, ar fi naspa sa fii o mingiuta de lumina.

Pe de o parte… cum am putea sa ne dam seama de caracterul nostru, daca nu am putea vorbi? Presupunem ca putem vorbi, in cazul asta. Suntem niste globulete de lumina vorbitoare. Si nu avem varsta… pai degeaba traim. Doar ca teoretic nu traim. Si ce este timpul si spatiul, daca nu exista corpuri care sa il masoare, care sunt trecatoare?

Dar sa schimb subiectul. Dupa parerea mea, cu cat esti mai mare, cu atat trece timpul mai repede, si invers. Asa cred eu. De exemplu, mie mi se pare ca timpul trece mult mai greu pentru o furnica, decat pentru un om. Pai furnica aia face o gramada de timp de la musuroi pana la o bucata de paine, sa spunem. Noi facem 3 pasi. E ciudat… Noi ne traim micile vieti pe Pamant, si Pamantul se invarte in jurul Soarelui cu inca cateva mii de kilometri. Noi ne zbatem pe Pamant, in orase precum Vasluiul, in timp ce planetele se invart, toate se misca, continentele se mai despart sau se mai apropie cu cativa centimetri pe an. Suntem ca bacteriile, cu durata mica de viata fata de ceea ce e cu adevarat important. Ni se pare ca un cutremur a devastat Japonia? Si ce? Vi se par multi 1000-2000 de ani de istorie? Pai planeta noastra are 4,5 miliarde de ani. Miliarde! Credeti ca Pamantul nu a mai vazut vietati mici care se chinuie sa supravietuiasca fara niciun scop?

E destul sa te uiti la cer noaptea, sa vezi milioanele de stele, si iti dai seama cat de micut esti. Licenta, sesiune, examene, proiecte? Pentru ce? Ca apoi sa te angajezi pe un salariu de nimic, sa te casatoresti, sa faci copii… sa perpetuezi specia umana, sa ajuti economia tarii… tari, tari care la un uragan pot fi devastate complet. De ce e mai importanta viata unui om care a murit pe trecerea de pietoni fata de cea a unuia care a murit in razboi? Pentru ca in razboi mor multi deodata, nu e unicul, e ceva normal, nu ne mira cu absolut nimic. Dar vietile celor care au iubit persoana respectiva sunt afectate pentru totdeauna. Se schimba cursul, se schimba destine (hm, cum sa se schimbe destinul, oricum nu stii care e, este destinul si punct. la sfarsit tot acolo ajungi).

Sunt atatea momente in care iti poti pierde viata, si tu nu realizezi. Si intr-un final, chiar daca ai realiza, care ar fi diferenta? Poti sa cazi dintr-un copac fix langa o roata mare de fier, si sa nu-ti dai seama ca tu puteai sa nu te mai ridici vreodata de acolo. Poti sa suferi un atac de cord si tot sa nu realizezi ca nu-ti traiesti viata cum trebuie. Si asta e chestia! Realizezi, nu realizezi, toti mor, nimeni nu e mai mare decat Pamantul… care la randul lui o sa moara candva, cand Soarele o sa fie o giganta rosie, si mai apoi o pitica alba… si o sa moara si Soarele… Si tot…

Si scopul? care e scopul? E de ras numai faptul ca scriu pe blog acum, cand atatea alte lucruri marete se intampla pe lumea asta. Eu, o mica bacterie in tot universul. Sau mai degraba un proton, neutron.. quarc.. sau ce era.. mai mic de-atat nu stiu.

Si am pretentia sa influentez vietile altora… Nu o sa se intample… Poate pentru scurta durata…

Si imi gasesc singura scopuri mici in toata viata asta, care sa ma bucure, sa nu ma faca sa ma simt neimportanta. Vezi lista. Ca atunci cand ii dai calului un morcov dinainte, si el nu vede pe langa el nimic, merge tot inainte, dupa morcov. Suntem orbiti de scopuri mici… dar asta e, asta ne face pe noi sa ne simtim bine. Nu ne trezim niciodata sa vedem merele si zaharul de pe parti, sa ne dam seama ca putem rupe monotonia unei vieti impuse… Ai chiulit de la ore? O nuuuu… Ai fugit de-acasa? O nuuuu… s.a.m.d.

De-aia… de-aia vreau sa fiu o luminita, o entitate. Adica doar sufletul, intr-un final. Pentru ca nu ar mai fi timp care sa-mi masoare existenta, pentru ca noi, fiintele efemere, am creat timpul.

Cum a fost in scoala… 8->

Ambreiajul, Andra! Asigură-te, Andra! Întotdeauna să te asiguri! Eu îţi spun, dacă vrei să iei permisul, faci cum îţi spun eu… dacă nu, treaba ta! Nu schimbi niciodată banda pe trecerea de pietoni! De ce ai schimbat banda pe trecerea de pietoni? Cum nu? Roata din spate încă era pe trecere! Dă prioritate la pietoni, Andra! Cum nu l-ai văzut? Fii mai atentă, că nu se ştie niciodată când îţi sare unul în faţă! Hai, uşor ambreiajul, ţine-l acolo! Ţine-l acolo ţi-am spus! Apasă uşor pe acceleraţie! Accelerează, Andra! Nu dormi! Hai, hai, calc-o! Uşor, mai las-o să meargă, hai, ambreiaj frână. Uşor, nu forţa frâna! De ce ai forţat frâna? *Frână bruscă* De ce nu faci stopul? Cum care stop? Nu te uiţi la indicatoare?

Hai, parcare la Dacia… Lasă distanţa! Vezi dacă n-ai lăsat distanţa? Vezi dacă n-ai luat bine reperul? Hai, şi ce dacă claxonează, lasă-l să claxoneze! Aşa, bravo, Andra, vezi că se poate?! Cu puţină răbdare şi dacă mă asculţi pe mine îţi iese!
ufffffffffffffffff……………………………………………………………… mi-e dor

Cei 5 de A: ambreiajul, Andra, asigură-te, Andra, accelerează!

Primavara

De cand a venit primavara, am realizat un lucru: trebuie sa-mi traiesc viata. Asa cum stiu eu mai bine… asa cum imi place mie. Stiu, in loc sa lucrez la licenta, ma duc sa ma plimb cu bicicleta, sau merg cu tramvaiul 5, 3, autobuzul 30, si merg pe Bucium. Dar se merita… A inceput sa-mi placa orasul asta mai mult ca oricand. Si mai mult, incepe sa imi placa sa interactionez cu oameni, sa-i fac sa se simta importanti, nu foarte mult, dar cat de cat.

Care este scopul in viata asta? Sa stii ca daca mori maine, cei care te-au cunoscut te vor vorbi de bine, vor plange ca ai disparut, vor simti lipsa ta. Da, toti oamenii se gandesc la moartea lor, si la persoanele care ar plange dupa ei. Si nu este nimic altruist in asta, pentru ca nu exista gesturi altruiste. Toate au putin egoism in ele.

Chiar daca ai cunoscut o persoana pentru o zi sau pentru o luna, sa o faci sa vada cum esti tu de fapt. Nu poti obliga pe cineva sa te si placa, dar asa se triaza prietenii. Gandeste-te, daca maine te calca o masina, daca maine cade tencuiala de la blocul pe langa care treci, daca maine cineva se arunca de la etaj si cade peste tine, cine te va tine minte? Ce ai facut tu pentru persoanele din viata ta pana acum?

Un gest cat de mic… un Puf dat cuiva… il face sa se simta admirat, iubit, important. Si aproape intotdeauna, binele se intoarce.

Statistici

Am găsit nişte statistici pe internet legate de şcolile de şoferi din Iaşi. Datele au fost luate între lunile octombrie şi decembrie, de la toate şcolile de şoferi. Ce pot să spun este că la nivel de Iaşi doar 36 % din candidaţi trec examinările din prima. Mi se pare absolut incredibil. Sunt foarte puţini… Nu spun că nu e bine, într-un final nu te joci cu aşa ceva, e vorba şi e viaţa altora care este pusă în pericol. Însă stau şi mă gândesc, doar aşa de puţini candidaţi sunt apţi să conducă o maşină? Şi dintre aceştia să zicem că 5 % au dat şpagă, şi alţi 5 % au mai făcut şi altă dată şcoala, doar că le-a expirat dosarul.

Statisticile la nivel de şcoli de şoferi mi se par eronate, şi nu arată adevărul. Unele şcoli de şoferi, datorită vechimii, reclamei, mai ştiu eu, au sute de elevi pe acea perioadă de trei luni, iar altele au doar 8 sau sub 10 în general. Nu este acelaşi lucru un procent de 30%. Cu cât sunt mai puţini elevi, cu atât în statistici se observă mult mai bine când un elev pică. Ce sunt 2 candidaţi din 100, faţă de 2 candidaţi din 8? Şi aşa şcolile cu mai puţini clienţi pică prost, şi pe viitor vor avea şi mai puţini, şi invers.

Plus că nu totul ţine de instructor şi de şcoală. Multe persoane pur şi simplu nu sunt apte pentru a conduce un autovehicul, nu au reflexele necesare. Asta e! Sau poate aveau o zi proastă atunci când au dat examenul. Sau poate au prins vreun poliţist care are ciudă în general pe şoferi. Sau poate a pus o frână prea bruscă de i-a zburat cafeaua poliţistului. Asta nu arată că şcoala de şoferi nu este ok, şi că nu are instructori buni.

Nu ştiu ce să mai spun… nici nu ştiu cum s-ar putea face o statistică corectă.

Aştept să-mi mai vină idei.

Câteva poze

Câteva poze făcute ieri imediat după lapoviţa/măzărichea de aprilie, şi colecţia mea de balene din Cagliari, Sardinia

This slideshow requires JavaScript.